Om

De multe ori ma gandesc ce inseamna sa fi om ? Noi “oamenii” ne nastem cu insusirea numita umanitate adica conditia de om sau ne-o castigam ? A fi om este oare un ideal sau doar un punct de plecare? Ori un rezultat al actiunilor cognitive intreprinse de om in concordanta cu natura sa umana ?

Daca excludem ipoteza ca a fi om este un punct de plecare si deci fiecare persoana este “om” ne putem intreba ce ne face umani ?

In Romania oamenii  in principiu stau 8-10 ore pe zi la serviciu; se roaga de 2 ori pe an de Craciun si de Paste (exceptie facand perioadele mai dificile cand ne aducem aminte ca exista un Creator); in weekend se pregatesc de mers la meci sau la coafor (dupa caz)…. si asa trece o saptamana … o luna… un an… o viata…  Iar acum ca sa s-a terminat si putem trage linie pentru bilantul final putem spune cu mana pe inima ca suntem oameni ?

Oare ce ne “umanizeaza” ?

- Mersul la biserica? E benefic dar nu e de ajuns…. cred ca o ora petrecuta cu copilul ajutandu-l sa faca lectii e mai de folos decat o seama de rugaciuni.

- Serviciul ? E adevarat, e bine sa fim buni profesionisti. Dar oare asta ne e scopul nostru ca oameni ?

- Hobby-urile noastre ? Sunt si ele folositoare dar trebuie sa realizam ca nu traim pentru noi !

- Planurile noastre omenesti ? E bine sa ai un plan …. dar cum ramane cu planul Domnului pentru noi?

Trebuie sa nu ne mai concentram pe noi insine si in schimb sa incercam sa indepartam acest mod egoist de gandire din sufletul nostru. A te axa pe sine, adica a te orienta pe satisfacerea placerilor personale, pe atingerea obiectivelor, pe urcarea pe scara sociala sacrificand pe cei din jur, pe dorinta de avutie sau pe tot ce inseamna “satisfacerea de sine” duce la un mare gol. Gol ce nu poate fi umplut cu lucrurile materiale (ce, deloc paradoxal au adus la acest gol). Daca trecem peste acest mod de gandire egoist atunci vom lasa in sufletul si constiinta nostra un altfel de gol, un altfel de loc liber. In acest loc liber poate prinde radacini ferme credinta si isi poate transforma trupul in un adevarat templu al Duhului Sfant.

Dupa ce facem toate acestea (adica renuntarea la egoism) oare vom fi umani ?

- Nu stiu, dar cu siguranta merita sa incercam…

Despre dragoste

În acest articol mi-am propus să vorbesc despre dragoste.Împlinirea tuturor lucrurilor stă în dragoste.Dumnezeu este dragoste.Ce anume dovedeşte dragostea lui Dumnezeu?

Încă de la început putem observa dragostea lui Dumnezeu în momentul când a creat omul.Dumnezeu a făcut pe om ca să oglindească natura şi caracterul Său şi pentru a domni peste creaţie înzestrându-l totodată cu voinţă liberă.

Omul fiind înşelat de diavol cu ispita “veţi fi ca Dumnezeu”  s-a răzvrătit împotriva Creatorului Său şi a ales să fie “dumnezeul său” adică să-şi conducă viaţa după cum îl taie capul.Acest fapt a dus la ruperea relaţiei dintre om şi Dumnezeu fără ca Domnul să uite de lucrarea mâinilor Sale.

Omul are nevoie dragostea lui Dumnezeu dar ca urmare a păcatului acesta este orb  nu o mai vede şi nici nu o mai simte.Ca urmare omul caută să umple golul din fiinţa sa căutând satisfacţii într-o mulţime de lucruri păcătoase care îi aduc o anumită plăcere dar care se evaporă rapid iar apoi ajunge tot de unde a plecat poate şi mai gol şi ciclul continuă de mai multe ori.

Domnul în dragostea,bunătatea şi mila sa fără de margini a conceput încă de la căderea omului un plan de răscumpărare a acestuia din păcat.

Dumnezeu este drept şi sfânt dar şi dragoste aşa că L-a trimis pe fiul Său preaiubit,Iisus Hristos, în lume pentru a lua asupra Sa păcatele oamenilor şi pentru a ne absolvi de pedeapsa păcatelor ,prin crucificare Lui.

Prin viaţa pe care a trăit-o Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos El ne-a arătat cu adevărat cum este Tatăl nostru cel ceresc prin dragostea şi mila de care a dat dovada atunci când a venit în întâmpinarea nevoilor oamenilor.

Sfânta Scriptura afirmă ca nu există nici un om neprihănit totuşi Dumnezeu la această problemă a dat o rezolvare şi anume jertfa Domnului Iisus Hristos. Biblia spune că cei care cred din toată inima în moartea şi în învierea Domnul Iisus Hristos şi îşi recunosc păcatele înaintea lui Dumnezeu punându-şi încrederea în El nu în ei înşişi dorind şi străduindu-se să ducă o viaţă după voia lui Dumnezeu prin puterea Duhului Sfânt sunt socotiţi de Dumnezeu neprihăniţi sau sfinţi. A trăi o viaţă neprihănită prin puterile noastre nu este cu putinţă.

O altă dovadă a dragostei lui Dumnezeu este dată de următorul vers dintr-un refren al unei cântări creştine “Iubind te dăruieşti cu tot ce-ţi aparţine, iubind te dăruieşti şi uiţi orice măsură”.Cu adevărat Tatăl nostru a făcut întocmai,El permiţând ca noi să avem părtăşie atât cu Iisus cât şi cu Duhul Sfânt,Domnul nu a păstrat nimic pentru Sine ci a dat totul cu bucurie.

Dacă ar fi să descriu dragostea atunci aş face referire la cuvintele Sfintei Scripturi şi anume:

Dragostea este îndelung răbdătoare,este plină de bunătate, nu pizmuieşte.Dragostea nu se laudă,nu se umflă de mândrie,nu se poartă necuvincios,nu caută folosul său,nu se mânie,nu se gândeşte la rău,nu se bucură de neleguire,ci se bucură de adevăr.Dragostea acoperă totul,crede totul,nădăjduieşte totul,suferă totul.Dragostea nu va pieri în veci. (1 Corinteni 13:4-8)

Întrebarea este dacă noi iubim in maniera descrisa mai sus iar daca nu cum am putea experimenta dragostea adevărată?

Sfarsit

Adrian Isip

Curaj sau lasitate ? partea 1

Primul pas pentru a putea intelege curajul este cercetarea sa si incadrarea sa in constiinta umana asa cum este ea formata pana in prezent.

CERCETARE

Texte biblice referitoare la curaj :

1) “Indrazneste fiule” , “Indrazneste fiica” (Mat. 9,2; 9,22; Marcu 10,49; Luca 8,48), “Indrazniti” (Marcu 6,50; Ioan 16.33).

2)”Nu te teme”  (Marcu 5,36 ; Luca 1,13; 1,30; 5,10; 8,50)  “Nu va temeti” (Marcu 6,50; Luca 2,10;  12,7;  24,36;  Ioan 6,20) “Nu va inspaimantati” ( Marcu 16,60).

3) In Apocalipsa (21,8) pe lista celor  ce vor fi sortiti iezerului de foc figureaza primii “Fricosii”;  certarea : “Pentru ce sunteti fricosi ?” (Marcu 4,40).

4) “Imparatia cerurilor se ia prin staruinta, si cei ce se silesc pun mana pe ea” (Mat. 11,12).

5) Crestinul este cel caruia Dumnezeu nu i-a dat duhul temerii (II Tim. 1,7) si poate duce “razboiul nevazut” (Nicodim Aghioritul); este bun ostas al lui Hristos (II Tim 2,3), incins cu adevarul, imbracat cu platosa dreptatii, coiful mantuirii, sabia Duhului.

6) O religie marturisita prin curajul fizic al martirilor (Filip 1,28-30): “Fara sa va infricosati intru nimic…caci voua vi s-a daruit… nu numai sa credeti intr-un EL, ci sa patimiti intru EL, ducand aceeasi lupta…”.

7) Ce zice Pavel ? Nu ma voi teme! (Evr. 13,6).  Dar Ioan? In iubire nu este frica ci iubirea adevarata alunga frica (Epist I, 4, 18).

Sintetizarea preluata din cartea “Jurnalul Fericirii” de Nicolae Steinhardt, editura Dacia 1992, paginile 104-105

Sfarsit

Voinescu Andrei

Ceva, cuiva…

Este foarte usor sa dam un banut cersetorului de la coltul strazii sau copilului care vrea sa isi cumpere ceva de mancare si nu are de unde. Dar e foarte greu ca in afara de acel banut  sa oferim ceva mai mult, ceva nepalpabil, ceva nematerial, ceva mai mult decat cantitate si anume calitate, ceva spiritual.  Poate ca un motiv pentru care acest lucru nu se intampla ar fi acela ca e foarte greu de transmis un asemenea mesaj si totodata foarte greu de perceput.

Oamenii se hranesc pentru a-si stavili poftele lumesti. Se imbraca pentru a le tine de frig. Dar pe de alta parte merg si la expozitii de pictura sau teatru a pentru a-si stavilii si alte pofte, cele spirituale. Poate cineva spune care este mai importanta pe termen lung pentru dezvoltarea unui individ ?

Oare de ce valorile adevarate sunt greu de transmis si de perceput? Oare e vina noastra, a oamenilor ?  Oare valorile nu mai sunt in contact cu actualitatea ? Sau actualitatea nu e mai este in contact cu valorile … ?

Lumea este pe fuga, nu mai suntem in stare nici sa ne ascultam copii. In acest caz cum putem dorii sa fim in stare sa dam sfaturi valoroase , orisicui ?  De multe ori dorim ceva dea gata, fara sa tinem seama de esenta sau nici macar sa nu percem existenta vreunei esente.

Lumea este pe fuga, viteza cu care trece viata ne face sa-i pierdem esentialul  “…dar viata inseamna mult mai mult decat sa-i crestem viteza…”

Sfarsit

Voinescu Andrei

Constientizezi ca ai constiinta ?

Ce ar insemna simplist sa ai constiinta?

Poate inseamna sa iubesti adevarul sau sa te feresti de cele rele. Mai utilitarist poate insemna sa ca omul actioneaza nelund in considerarea numai premise materiale (umane, pamantesti) ci si premise etice sau de preferat morale. Ideal ar fi sa ne cultivam si sa ne ascultam constiinta. Constiinta este redusa la tacere atunci cand pacatuim voit. A avea o constiinta activa, dezvoltata duce nu numai la constientizarea pacatului si la la dezicerea de pacat. Daca constientizam un pacat si nu ne dezicem de el inseamna “ca iubim prea mult pacatul”. Opusul idealului prezentat mai sus ar fi materialismul (nu in sensul clasic al cuvantului ci si materialismul ca “filosofie” de viata). Ruptura si de altfel marea criza mondiala prin care trece cu adevarat societatea este ca aceasta a 2 a categorie de oameni (materialistii) au devenit majoritari si acum ei “ne disting pe noi oamenii morali de animale prin faptul ca nu avem coada”.

Sfarsit

Voinescu Andrei

Libertare !?! partea 2

Ce ne stirbeste libertatea ? (scurta enumerare)

1) Bunurile materiale pe care nu le folosim pentru a face bine.  Intr-un fel si cuvantul in sine “bunuri” ne indica indirect faptul ca cu acel “bun” trebuie sa facem bine sau cel putin asa ar fi de dorit. Insa mai ales lipirea inimii de aceste posesii materiale si actiunea voita de a ne face scop stangerea de mai multe avutii

2)Ne mai stirbeste libertatea si lipsa posesiilor intelectuale sau spirituale; respingerea valorilor culte, morale dar mai ales incetarea cautarii rol. Actul suprem de robie fiind injosirea sau blamarea aproapelui pentru aderarea la o scara de valorii morala.

.

.

.

Ce NU ne stirbeste libertatea ?

Lumea exterioara, societatea, mediul. Aceste lucruri NU ne stirbesc libertatea, insa ele sunt de multe ori tinta acuzelor noastre atunci cand luam decizii mai mult sau mai putin “inspirate”. Trebuie sa realizam ca totusi aceste sunt motive contextuale deci temporare si ceea ce este permanent este caracterul nostru.

Este bine de realizat ca noi insine suntem resposabili pentru alegerile noastre indiferent de mediul exterior. Ce gasim in mediul exterior sunt numai pretexte, scuze sau alte alibiuri pentru slabiciunile proprii.

In esenta mediul exterior arata asa cum aratam noi. De exemplu daca o persoana este interesata de cultura mediul acelei persoane va fi presarat cu sali de teatru, expozitii de arta, carti de valoare, prieteni cu interese comune. Daca pe de alta parte o persoana este interesata de distractii lumesti mediul acelei persoane va fi presarat cu cluburi, discoteci, betii si alte astfel de exemple de perzanie spirituala. (Enumerarea de mai sus a fost doar cu titlu exemplicativ, in realitate toate acele lucruri, pot intr-o anumita masura, coexista daca exista discernamant).

Pe de o parte ne putem alege mediul noi insine, insa de multe ori el ne  este dat. De exemplu parintii , profesorii, rudele, colegii, s.a.m.d. si atunci , s-ar putea spune ca nu mai suntem complet responsabili de mediul exterior noua. Acest lucru este adevarat, insa suntem responsabili de gestionarea lui. Nu putem spune ca un anumit lucru ni s-a dat dea gata. Sau ca un anumit profesor m-a facut sa gandesc intr-un mod sau altul. In esenta noi suntem responsabili de “CEEA CE FACEM CU CEEA CE AU FAC ALTII DIN NOI” .

Cum se castiga/pierde libertatea ?

Grea intrebarea, iar raspunsurile pot fi nelimitate ca numar, dar poate insa nu ca esenta. In principiu depinde de om, insa sunt anumite principii generale si anume: libertatea se castiga prin cultura, credinta, staruinta. Ea se pierde in fata la TV, in diversele petreceri inchinate alcoolului sau fumului, atunci cand inchidem o carte pe care nu am citito sau practicand orice activitate ce duc creierasul intr-un veritabil somaj intelectual.

Sfarsitul Partii 2

Voinescu Andrei

LIBERTATE !?! partea 1

In acest articol vor incerca sa abordez tema libertatii. Mai exact libertatea ca concept, ca punct de vedere, ca evolutie. Si voi incerca sa raspund tangential la intrebarea ce inseamna libertatea adevarata, unde se gaseste si cum o putem obtine. Avand totusi in vedere ca este primul meu articol voi incerca sa imi depasesc limitarile inerente si voi trece la scris.

De precizat faptul ca acest articol este gandit pe mai multe partii, deci voi revenii in viitor pentru a il finaliza

In prima parte doresc sa abordez tema luptii pentru libertate.  Iar pentru a aborda un astfel de subiect va trebui in primul rand sa definesc cuvantul libertate, apoi cuvantul lupta.

Doresc prin acest articol sa transcend ideea clasica de libertate ca “ceva ce avem cu toti” si sa o plasez in sfera unui ideal. Acest ideal fiind ceva ce NU avem cu toti , ceva ce NU e la indemana si ceva ce NU tine de forma de guvernamant/regimuri politice, dar pe de alta parte fiind ceva pentru care merita sa luptam toata viata in singurul camp de batalie pe care putem sa castigam/pierdem si anume : mintea noastra.

In multe tari (mai mult sau mai putin dezvoltate) exista aceasta continua lupta pentru libertate. In Statele Unite de exemplu, atunci cand oamenii se simt nedreptatiti PROTESTEAZA (organizat si legal sau violent) , uneorii cu efect. In Algeria in 2002 s-a terminat un razboi civil lung de 11 ani. Dupa al doilea razboi mondial pana in prezent au fost 35 de raboaie civile, toate in lupta pentru libertate(fie ea libertate de vot , religioasa, etc.),toate cu soldate cu multa suferinta umana.

Insa rareori se gaseste un “razboi civil” al ideilor, sau un protest pentru idei/idealuri. M-as intreba oare cate “razboaie” ideologice, non-violente, bazate pe adevar si dreptate au rasturnat tirani de la conducere ? Raspunsul este ca nu stiu cate, poate au fost multe , poate putine, insa ceea ce stiu este ca exista si au avut efect.

Aici ma refer la miscarea condusa de Ghandi in lupta pentru independenta Indiei (1916-1945) care pe atunci era condusa de imperiul Britanic.

Armele lui Ghandi au fost ideei ca :  “Fi schimbarea pe care doresti sa o vezi in lume” , “Unde exista dragoste exista  viata” , “Viata mea este mesajul meu in lume” , “Ochii pentru ochii duce toata omenirea la orbire” , “Cei lasi nu pot arata iubire fiindca iubirea este izvorul al celor puternicii” , “Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci” , “Orice conducator este un tiran atunci cand sfideaza opinia publica” , “Exista cauze pentru care sunt pregatit sa imi dau viata insa nu exista cauze pentru care sunt pregatit sa iau viata ”, “Atunci cand esti constient de un pacat inseamna ca te-ai lepdat de el, daca nu inseamna ca iubesti acel pacat” , “Admir pe Hristos , insa nu va admir pe voi crestinii, voi crestinii sunt asa de diferiti fata de Mantuitorul vostru” .

Efectul acestor “arme” a fost parasirea administratiei Britanice si acordarea Indiei dreptul de autoguvernare.

Miscarea lui Ghandi a fost una complet non-violent, el insa a fost batut ,arestat,  incarcerat iar raspunsul lui la toate aceste nedraptatii a fost unul pacifist si impaciuitor. A inspirat poporul sa faca ca el pentru ca a fost UNA cu poporul.  Muncea alaturi de fermierii, avea grija de animale, isi tesea singur hainele si curata latrina satului. Pana la urma indienii, la indemnul scrierilor si discursurilor lui Ghandi nu s-au mai supus legilor britanice si desi erau persecutati pentru asta, au raspuns,asa cum au fost invatati, cu non-violenta. Imperiul Britanic astfel nu a mai putut guverna acest popor si nici nu putea trece la represalii cu ajutorul armatei pentru ca nu exista nici o revolta sau violenta, astfel a luat decizia istorica de a pleca.

Eu as numii aceast moment fericit in istoria omenirii ca un punct de plecare pentru actiunile noastre atunci cand cautam libertatea. Oare suntem cu adevarat liberi atunci cand provocati fiind raspundem cu aceeasi moneda ?

In esenta libertatea inseamna alegere si putem alege orice vrem (”DOAR SUNTEM LIBERI”).  Insa oare e asa ?

Eu sunt de parere ca libertatea este adevarat libertate daca prin actiunile pe care le faci (in spiritul libertatii) devi LIBER.  Adica de exemplu daca in viata faci lucruri morale, pe viitor vei putea sa faci asta in continuare si sa ascezi din punct de vedere etic. Daca in schimb incepi sa faci lucruri indoielnice din punct de vedere moral aceste lucruri pun stapanire pe tine, te duc la robie si desi crezi ca esti liber, in realitate NU esti, pentru nu mai poti renunta la ele. Ele sunt ca un lant (adica un pacat cu siguranta atrage dupa sine altul).

In Biblie, Mantuitorul a spus : “Eu sunt CALEA, ADEVARUL si VIATA” . Deci prima oara este calea (cautatea) apoi urmeaza ceea ca gasesti urmand “calea” si anume adevarul si ca rasplata la adevar primesti VIATA (mantuirea). Apoi se mai spune “Adevarul vă va ELIBERA”.  Deci pe scurt LIBERTATEA sta in Adevar , NU se poate cunoaste Libertatea fara adevar iar modul de a ajunge la adevar este “Calea”.

In Corinteni 3,17  se spune : “Domnul este Duh si unde este Duhul Domnului acolo este libertate” deci libertatea ne este oferita de catre Dumnezeu. In “Istoria Romanilor sub Mihai Voda Viteazul” de Nicolae Balcescu se spune :  ” Cine lupta pentru libertate se lupta pentru Dumnezeu” aici se reia ideea de lupta pentru libertate, insa lupta nu trebuie privita ca ceva fizic, brutal, vandalic ci insa ca o lupta interioara cu noi insine.

In incheiere, ca o concluzie a primei parti, doresc sa subliniez faptul ca libertatea nu e este ceva garantat prin constitutie ci este o finalitate a evolutiei individuale a fiecarei persoane. Libertatea adevarata gasindu-se in fiecare dintre noi ( mai exact in acei cativa centimetri partrati pe care il numin craniu). Iar calea pe care o propun spre libertate ar fi credinta.

Sfarsitul Partii 1

Voinescu Andrei